Sînt cestiuni arzătoare! – Caragiale, în O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1). Aceste cuvinte, repetate de Trahanache la întrunirea electorală, au intrat în limbajul cotidian exprimînd, pe un ton ironic, un fapt mărunt cu pretenții de mare problemă. Se folosește și varianta: „Avem cestiuni arzătoare!” LIT.